Într-o perioadă marcată de presiuni constante asupra bugetelor de sănătate, comerțul paralel de medicamente se dovedește a fi un mecanism eficient nu doar pentru asigurarea continuității tratamentelor, ci și pentru obținerea de economii importante pentru sistemele publice.
În Uniunea Europeană, statele care au integrat acest instrument în politica de sănătate au înregistrat beneficii economice și financiare directe și indirecte semnificative: tratamente mai accesibile pentru pacienți și fonduri suplimentare disponibile pentru alte priorități ale sistemului de sănătate, ca exemple.
Integrarea completă a comerțului paralel în sistemele naționale de sănătate ale statelor membre presupune reglementarea dublei dimensiuni al importului și exportului paralel, pentru ca stocurile de medicamente să fie redistribuite – între statele membre – în baza principiilor de bază ale comerțului liber statuat de Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (TFUE).
În Germania – cea mai mare piață de import și export paralel, precum și una dintre cele mai dezvoltate piețe farmaceutice din Europa, distribuția paralelă a medicamentelor generează economii directe anuale de aproximativ 528 milioane de euro pentru sistemul de sănătate. Alte țări cu politici active de integrare a comerțului paralel, precum Suedia, Danemarca sau Polonia, au înregistrat la rândul lor economii importante: 235 de milioane de euro în Suedia, peste 120 de milioane în Polonia și aproximativ 80 de milioane în Danemarca. Raportat la dimensiunea pieței farmaceutice, aceste economii reprezintă între 1,8% și 6% din totalul cheltuielilor cu medicamentele, un procent semnificativ, cu impact direct asupra resurselor disponibile în sistemul de sănătate, totalul estimat al economiilor directe in cele mai reprezentative tari din perspectiva comerțului intracomunitar se ridica la circa 703 milioane de euro in 2023.
Aceste date provin din analiza publicată de organizația Affordable Medicines Europe, care a realizat o sinteză a economiilor generate de comerțul paralel în mai multe state europene, pe baza datelor raportate oficial sau estimate în funcție de volumul importurilor paralele și diferențele de preț față de canalul convențional de distribuție[1].
Beneficiile economice nu se opresc însă la economiile directe. Așa-numitele economii indirecte, mult mai dificil de cuantificat, dar extrem de relevante, apar din presiunea concurențială exercitată de comerțul paralel asupra prețurilor stabilite de producători.
În cele mai multe cazuri, doar prezența alternativelor importate paralel pe piață determină companiile farmaceutice să mențină prețuri mai competitive, pentru a evita pierderea cotei de piață. Studiile citate de Affordable Medicines Europe arată că, în Polonia, Germania, Suedia și Danemarca, economiile indirecte cumulate atribuite presiunii concurențiale create de importurile paralele s-au ridicat la un total de 4,15 miliarde de euro, depășind chiar economiile directe.
Acest model este deja integrat strategic în politicile farmaceutice naționale din state precum Germania, unde farmaciile au obligația să comande un procent minim de medicamente provenite din import paralel. În Olanda, 14% din medicamentele eliberate în farmacii provin din import paralel, în timp ce Suedia înregistrează o cotă de peste 12%. Irlanda, deși cu o piață mai mică, aplică o formulă unică: 6,2% din medicamentele distribuite sunt importuri paralele, iar 8,5% din valoarea acestora este returnată anual casei de asigurări printr-un sistem de discount (rebate), un exemplu clar de utilizare a comerțului paralel pentru optimizarea bugetelor publice.
România, în schimb, nu beneficiază încă pe deplin de acest potențial. Deși cadrul legal permite solicitarea autorizațiilor de import paralel (AIP) și reglementează nivelul de preț , lipsa reglementărilor care să permită introducerea acestora în Catalogul National de Medicamente (CANAMED) și, implicit, intrarea lor în circuitul de decontare al CNAS blochează implementarea importului paralel din rațiuni economice evidente, deoarece consumul principal este cel generat de rețetele compensate, nu de eliberările de rețete necompensate.
Având în vedere dimensiunea pieței farmaceutice românești și frecvența cu care apar discontinuități sau prețuri ridicate la anumite tratamente, aplicarea eficientă a comerțului paralel ar putea aduce economii reale pentru sistemul național de sănătate. De exemplu, dacă România ar atinge o cotă de doar 5% din valorea medicamentelor eliberate în farmacii provenite din comerț paralel, nivel comparabil cu cel din Germania, ar putea economisi anual sume importante, de ordinul zecilor de milioane de euro. Aceste fonduri ar putea fi redirecționate către terapii noi, creșteri de buget pentru spitale sau programe de prevenție.
Comerțul paralel nu este și nu trebuie să fie metoda principală de aprovizionare a piețelor farmaceutice naționale, dar este un instrument puternic de reglare a deficitelor sau discontinuităților stocurilor de medicamente la nivel național. Acesta este totodată singura sursă de competiție viabilă pentru canalul convențional de distribuție, deținător de autorizație de punere pe piața (DAPP) – distribuitor sub contract cu DAPP, o competiție benefică din perspectiva reglării prețurilor medicamentelor și a disponibilității acestora.
Mai mult, comerțul paralel aduce beneficii directe și pentru pacienți: acces mai rapid și mai ieftin la tratamente, fără a face compromisuri în ceea ce privește calitatea sau siguranța. Medicamentele importate paralel sunt supuse acelorași standarde GDP/ BPD (Good Distribution Practices / Bune Practici de Distribuție) și au ambalaje identice cu cele distribuite pe canalul convențional, în deplină conformitate cu legislația națională.
Comerțul paralel permite distribuirea de medicamente inovatoare și generice, fabricate conform acelorași standarde europene, dintr-un stat membru unde acestea sunt disponibile la un preț mai redus, către un alt stat membru unde același produs este mai scump sau temporar indisponibil. Diferențele de preț între piețele naționale, cauzate de politicile locale de reglementare și de strategiile comerciale ale marilor producători, creează premisele pentru acest tip de redistribuire legală și reglementată. În plus față de îmbunătățirea accesului, efectul economic asupra sistemelor de sănătate este dovedit și cuantificabil.
Asociația Distribuitorilor Europeni de Medicamente, ADEM România susține dezvoltarea unui cadru legislativ și administrativ care să permită extinderea reală a comerțului paralel și în România, în condiții de transparență, siguranță și eficiență. Un parteneriat deschis între autorități, distribuitori și factorii de decizie din sănătate este esențial pentru ca și statul român să poată valorifica potențialul economic real al acestui mecanism european, în beneficiul sistemului și al pacienților.
[1] sursa: affordablemedicines.eu/savings-from-parallel-imports
